Munţii Bihorului sunt o grupă montană a Munţilor Apuseni, aparţinând de lanţul muntos al Carpaţilor Occidentali. Cel mai înalt vârf este Vârful Curcubăta Mare, cu 1.849 m.
Munţii Bihorului sunt delimitaţi astfel:
- la nord de Munţii Vlădeasa, uneori consideraţi parte a Munţilor Bihorului (Munţii Bihor-Vlădeasa),
- la nord-est de Munţii Gilăului,
- la est de masivul Muntele Mare,
- la sud-est şi sud de Munţii Metaliferi şi masivul Muntele Găina (considerat şi el unoeri parte a Munţilor Bihorului),
- la vest de Munţii Codru-Moma,
- la nord-vest de Depresiunea Beiuş.

Obiective turistice din zona:

Cetăţile Ponorului
Peştera Urşilor
Peştera Scărişoara

Privind schema generala a Muntilor Apuseni, se constata ca Muntii Bihor ocupa o pozitie centrala formand nodul orografic din care se desfac radiar principalele ramuri muntoase ale Apusenilor. In acelasi timp ei sunt si un centru hidrografic, din care pornesc divergent principalele rauri ale Apusenilor: Ariesul, Somesul Cald si Crisul Repede.

In urma unei evolutii indelungate a reliefului a rezultat o asociere de suprafete de nivelare care au constituit din cele mai vechi timpuri locuri favorabile atat pentru asezari risipite, cat si pentru practicarea unei agriculturi pastorale.

Muntii Bihor au o alcatuire geolgica complexa, predomina calcarele iar spre est formeaza corp muntos cu Muntii Gilau, deosebirea de alcatuire geologica ii diferentiaza net ca relief.

Din punct de vedere geologic in Muntii Bihor se disting doua zone total diferite: Bihorul sudic si Bihorul nordic.

Bihorul sudic, delimitat la nord de izvoarele Ariesului Mare, la est de valea Iarba Rea (afluent al Ariesului Mare) si valea Draghita (afluent al Ariesului Mic), la sud de izvoarele Ariesului Mic si la vest de Depresiunea Beius, cuprinde Masivul Biharia. El are o structura geologica complicata prin faptul ca aici apar suprapuneri anormale de strate. Este vorba de asa numitele panze de acoperire, adica stive mari de strate care in timpul miscarilor scoartei sunt deplasate pe mari distante. Prin procesul de sedimentare a stratelor ce alcatuiesc scoarta, intr-o stiva de depozite, stratele sunt din ce in ce mai noi de la partea inferioara spre cea superioara. La o structură cu \"panze\" succesiunea este anormala caci pachetele de strate vechi sunt impinse peste stratele mai noi. Acesta este tocmai cazul din Masivul Biharia unde, dinspre sud spre nord, se poate urmarii o succesiune: creasta Masivului Biharia este alcatuită din sisturi cristaline si granite de varsta precambriana. Ele acopera un pachet de conglomerate metamorfozate de varsta paleozoica medie. Cele din urma pot fi usor recunoscute dupa culoarea lor care este uneori verde, dar mai ales rosu-violaceu. Depozitele paleozoicului superior acopera la randul lor formatiuni mai tinere de varsta mezozoica care apartin insa zonei nordice a Muntilor Bihor.

Bihorul nordic, reprezinta fundamentul intregului ansamblu structural, caci intreaga stiva de depozite ocupa locul in care au fost depuse, constituind ceea ce se numeste autohtonul, spre deosebire de zona sudica unde, dupa cum am vazut, toate formatiunile geologice sunt \"alohtone\", in panza, ocupand o pozitie secundara, fiind duse aici de miscarile scoartei.

In Bihorul nordic predomina calcarele masive ce alterneaza cu pachetele mai subtiri de conglomerate, gresii si sisturi violacee. In nord apar astfel conglomerate si gresii; mai la sud se dispun calcare si dolomite, apoi urmeaza, si mai la sud, o a doua fasie de gresii, sisturi si, in sfarsit, o a doua fasie de calcare. Toate acestea inclina de la nord spre sud, suprapunandu-se ca tiglele pe un acoperis, stratele fiind, de la nord spre sud, din ce in ce mai noi.

Zona de izvoare a Somesului Cald reprezinta un larg graben in care formatiunile geologice s-au prabusit pe falii paralele cursului Somesului. Depozitele mezozoice ce formeaza acest sector sunt reprezentate prin roci sedimentare foarte variate, in care predomina calcarele jurasice si cretatice inferioare.

O exceptie la aceasta structura obisnuita pentru Bihorul nordic o reprezinta zona de la vest de puternica fractura ce urmareste valea Galbena, de la izvoare spre nord pana dincolo de confluenta cu Crisul Pietros, precum si zona de la vest de creasta Masivului Vladeasa. Cu milioane de ani in urma aceasta zona vestica s-a prabusit pe falii largi de zeci de kilometri. Stivele de depozite incalecate anterior pe autohton (panzele) au ocupat astfel o pozitie inferioara, fiind afectate mai putin de eroziune; din acest motiv ele se pastreaza si astazi constituind masive ca Tataroaia, Paltinetul, Dealul Muntilor, Magura Ferice, Galvoiu si Tapu.

Muntii Bihor reprezinta o regiune de concentrate frumuseti naturale, ca nici o alta regiune din tara. Ea este una dintre cele mai complexe si interesante regiuni carstice din muntii nostri ce adapostesc cateva formatiuni de valoare mondiala: Ghetarul Scarisoara, Cetatile Ponorului, Cheile Galbenei, Groapa Ruginoasa. La acestea se adauga numeroase alte pesteri si chei care, pe langa interesul peisagistic, sunt importante si din punct de vedere stiintific (fauna si flora proprie).