Cetatea Oradiei, ale cãrei vestigii se pot vedea si astazi, este mentionatã întâia oarã în 1241, cu ocazia efectuãrii unor reparatii grabnice pentru a face fatã unui iminent atac tãtaro-mongol. Construirea ei este atribuitã Regelui Ladislau I (1077-1095) care a hotãrât sã ridice o mãnãstire în cinstea Fecioarei Maria, pe un loc numit Varad - Cronica pictatã de la Viena (Chronicon pictum Vindobonensae), leagãnul viitoarei episcopii catolice. În jurul vechii cetãti, cea de formã neregulatã, usor ovalã, s-a ridicat noua cetate, pentagonalã, cu scopul protejãrii edificiilor interioare si a asezãrilor din jur. Abia în a doua jumãtate a secolului al XVI-lea, în plinã ascensiune a Imperiului Otoman, încep lucrãrile de fortificatii, lucrãri ce vor dura pânã în 1618. Cetatea, în forma exterioarã de azi, a fost asediatã de mai multe ori dar n-a fost cuceritã decât de douã ori. În toamna lui 1598, cetatea a fost asediatã cinci sãptamâni de ostile turcesti, fãrã a fi cuceritã. Orãdenii au avut de partea lor pe domnul Tãrii Românesti, Mihai Viteazul, precum si ploile care au inundat tabãra otomanã si bolile care au decimat-o.

Asa cum o dovedeste întreaga sa istorie, orasul Oradea nu este rezultatul unei întemeieri, ci al unei îndelungate evolutii, punctatã de succesiunea unor evenimente ce i-au favorizat dezvoltarea sau, dimpotrivã, i-au frânat-o. Ca oras, Oradea s-a format în timp, parcurgând diferite etape, de la faza asezãrilor grupate în jurul cetãtii, fiecare având o administratie proprie, la orasul unificat, ajungând apoi, iarãsi, la separarea acestora pentru ca reuniunea definitivã sã se realizeze abia la mijlocul veacului al XIX-lea.

Oradea începutului de secol XX

Zona centralã a orasului are o încãrcãturã deosebitã sub aspectul valorii istorice, culturale si urbanistic-arhitecturale, ea cuprinzând nuclee de asezãri, vestigii arheologice si monumente de arhitecturã si urbanism începând cu secolul al XVI-lea.

Inginerul constructor vienez Franz Anton Hillebrandt a proiectat cele mai importante monumente în stil baroc. Incepând din 1752 s-au construit Catedrala romano-catolicã, Sirul canonicilor si Palatul episcopal, azi, Muzeul "Tãrii Crisurilor.

Inundatii frecvente au produs pagube importante orasului, pâna la mijlocul secolului al XIX-lea când autoritãtile locale au întãrit digul Crisului Repede; inundatia din 1851 a distrus 555 de case, cota apelor fiind marcatã si astãzi pe peretele bisericii Sf. Ana, de pe strada Republicii. Pe de altã parte, în 1836, un foc mistuitor a distrus aproape toatã zona centralã a Orasului Nou.

Stilul clãdirilor acelei vremi era stilul clasicist, un exemplu elocvent fiind mãnãstirea Capucinilor, de pe strada Gen. Mosoiu si biserica de pe aceeasi stradã, stil caracterizat prin fatade cu putine decoratiuni.

În Oradea Mare, formatã prin unirea cartierelor, în 1870, stilul clasicist a fost abandonat încet în favoarea stilului romantic, arhitectura din aceastã perioadã manifestând o tendintã de glorificare a stilurilor Evului Mediu, cu accent pe elemente romanice si gotice. Astfel, Biserica Seminarului greco-catolic (din Parcul Traian, azi Biserica ortodoxã Sf. Mare Mucenic Gheorghe a fost reconstruitã în 1858, în stil neo-romanic, interiorul ramânând baroc cu bolti boeme, Mãnãstirea Ursulinelor (azi Liceul Ady Endre), construitã în stil baroc a fost transformatã în stil neo-gotic, Spitalul Orasenesc transformat si extins cu elemente neogotice si neoromanice, fatada Gãrii, construitã în 1860 în stil neo-romanic, a fost simplificatã cu ocazia reconstructiilor.

În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, stilul romanic a fost înlocuit cu stilul eclectic, manifestat fie prin recurgerea la un anumit stil istoric, fie prin folosirea elementelor apartinând unor stiluri diferite: Sinagoga israelitã neologã (1878), Academia de drept (azi Liceul Mihai Eminescu, 1874), Scoala Realã Superioarã de Stat (Liceul Emanuil Gojdu, 1895), Camera de Comert (azi Facultatea de Medicinã, 1894), Palatul Finantelor Publice (str. Republicii nr. 35, 1890), Palatul Postelor (1894), Muzeul (1896), Palatul episcopal greco-catolic (1903), Tribunalul (1901, azi, Prefectura). În 1890, Rimanóczy Kálman senior a construit aripa dinspre Cris a actualului hotel "Crisul Repede", având la parter Bãile Publice. În 1900 hotelul s-a extins înspre strada Republicii, la parter functionând renumita cafenea "Royal" (azi, Restaurantul Oradea), ale cãrei decoratii interioare s-au pãstrat pânã astãzi. Una dintre cele mai reusite exemplare ale eclectismului în Oradea este Teatrul (1899-1900), cu fatada principalã neoclasicã, cu un portic, coloane cu capiteluri compozite care sustin un fronton triunghiular decorat cu basoreliefuri, având în fata doua statui alegorice.

În aceastã perioadã s-a pus accent nu doar pe constructii, ci si pe îmbunãtãtirea si modernizarea serviciilor cãtre populatie. Din 1852 se introduce iluminatul stradal, primele 25 de lãmpi fiind montate în Piata Micã (Piata Unirii); în 1870 s-a extins iluminatul stradal, cu lãmpi de gaz, modernizarea lui urmând în 1907. În 1903 se construieste Uzina Electricã, în 1906 se monteazã primele linii de tramvai si prima retea de canalizare. În a doua parte a secolului al XIX-lea începe pietruirea strãzilor iar în 1913 se asfalteazã primele strãzi. Sunt amenajate piete, parcuri, pasaje, strãzi, poduri si sunt instalate obiecte de artã monumentalã.
La începutul secolului al XX-lea, în Oradea se rãspândeste un stil nou, diferit de cele academice, creând premisele unei diversificãri stilistice bazate pe inventii si originalitate. Stilul nou creat, secession-ul, a avut douã mari perioade, cea curbilinie si floralã si cea geometricã cu forme epurate. Arhitectii mai importanti ce reprezintã acest curent sunt: Komor Marcell, Jakab Dezsö, Sztarill Ferenc, Mende Valér, Vágó József si Laszló, Rimanóczy Kálman junior. Cea mai importantã realizare în acest stil este Palatul Vulturul Negru (1907-1909), cu pasajul acoperit cu sticlã ce face legãtura între trei strãzi. Clãdirea este multifunctionalã, cuprinzând, la vremea aceea, cazino, hotel, birouri, restaurant, grupate în trei corpuri asimetrice. Emblema ansamblului, vitraliul cu vulturul negru, a fost executat în 1909, în atelierul orãdean Neumann K.

Tot în stilul secession au fost construite: Camera de Comert si Industrie, Casa Füchs cu motive florale si ciorchini de struguri, Casa Adorján (1904-1906), Palatul Stern (1908-1909), cu un turn circular, bogat decorat sub streasinã cu motive folclorice, Hotelul Astoria (Emke, 1902), cu renumita cafenea, Casa Poynar (Librãria "Eminescu", 1910-1911), Casa Deutsch (str. V. Alecsandri nr. 4) cu întreaga fatadã decoratã cu motive populare florale. Palatul Ullmann construit în stil secession vienez (1913), are un parter înalt placat cu faiantã verde-albastruie, fatada sobrã, decoratã cu medalioane în relief de stuc si butoni de cãrãmidã. Caracteristic acestei clãdiri este basorelieful reprezentând leul nubian si sfesnicul cu sapte brate realizat din ceramicã cu smalt metalic bronz-verzui. Lucrãri inspirate din secession-ul austriac si german sunt: Casa Vágó (str. Gen. Mosoiu nr. 14, 1905), Casa Darvas-La Roche (sediul clubului F. C. Bihor, 1911-1912) cu fatada placatã cu plãci pãtrate din piatrã de calcar, prinse la colturi cu butoni ceramici, Palatul Moskovits (str. V. Alecsandri, colt cu str. Independentei).

Arhitectul Rimanóczy Kálman junior, reprezentant al eclectismului orãdean, a realizat si câteva constructii în stil secession: Baroul de avocati (1909), mult mai simplã în decoratii, interesantã ca volumetrie si textura fatadei, Palatul Darvasy (str. Republicii nr. 75), apoi clãdirea de pe str. Republicii nr. 15, cu elemente ale secession-ului münchenez, traveea din colt fiind terminatã cu o cupolã deasupra unei abside decoratã pe toatã suprafata cu elemente florale.

În 1912 se proiecteazã Scoala de jandarmi (Universitatea Oradea), cu o volumetrie interesantã si o tratare mult mai sobrã si mai simplificatã a fatadelor. Între 1912 si 1914 se construieste Palatul Apollo (str. Republicii nr. 12), în stil secession berlinez, cu decoratii ce amintesc stilul empire.

Secession-ul s-a manifestat într-o perioadã relativ scurtã, cam 15 ani, dupã care se va reveni la stilul eclectic.

Oradea începutului de mileniu III

Orasul de azi poartã, în plus, amprenta celor 50 de ani de comunism. Constructii moderne de utilitate publicã sau blocuri de locuinte au fost integrate în peisajul orasului vechi, iar cartiere întregi de blocuri de locuinte au fost construite la periferie. Oradea are azi, pe lângã zona centralã, cinci cartiere: Rogerius, Nufarul, Iosia, Iosia-Nord, Velenta. Astãzi, se observa si la noi tendinta unor familii de a se retrage în zonele laterale, linistite, departe de tumultul orasului, cum ar fi: Podgoria, Oncea, Episcopia Bihorului.

Prioritãtile administratiei locale sunt canalizate în directia îmbunãtãtirii calitãtii vietii locuitorilor orasului, a infrastructurii, a serviciilor, cresterii sigurantei locurilor de muncã, facilitãti pentru petrecerea timpului liber, pentru integrarea municipiului în structurile regionale, nationale si europene.

Oradea - Oraşul Turistic

Muzeul Tarii Crisurilor - detalii
Anul 1872 a însemnat începutul activitatii Societatii de Arheologie si Istorie a Comitatului Bihor, care si-a propus inclusiv crearea unui muzeu al Bihorului. Sprijinirea acestui demers de catre autoritatile oradene si nu numai a avut drept consecinta inaugurarea, în iunie 1896, a primului muzeu în Oradea, adapostit într-o cladire eclectica, special construita în acest scop, finalizata în 1895 de catre arhitectul Rimanoczy Kálman senior. în cele noua încaperi destinate expozitiei de baza, s-au etalat obiecte de arheologie, istorie si etnografie.

Un tur al orasului ofera sansa de a admira cladiri deosebite, cu arhitectura specifica: Complexul Baroc format din Palatul Episcopal, Bazilica Romano-catolica cu numeroase fresce realizate de J.N. Schaph si Francesco Storno si Sirul Canonicilor, ansamblu construit in a doua parte a secolului al XVIII-lea. Biserica Romano-catolica Sf. Ladislau (1723-1742), Biserica cu Luna . Catedrala ortodoxa .Adormirea Maicii Domnului (1784), Manastirea Capucinilor (1837, construita in stil neoclasic), Biserica Romano-catolica Olosig (1876,1903-1905), fostul Palat al Finantelor (1890, stil eclectic, actualmente adaposteste Policlinica), Palatul de Justitie (1898), Sinagoga Neologa (1890), Teatrul (1899-1900), Palatul Primariei (1902-1903), Palatul Episcopiei Greco-catolice (1903-1904), Palatele Astoria (1902-1906, secession), Rimanoczi (1903), Moskovits (1905), Vulturul Negru (1907-1909), Ulmann (1913), Apollo (1913-1914), Catedrala Greco-catolica Sfantul Nicolae.

Cetatea Oradea - detalii

Merita sa admirati vitraliile din pasajul Vulturul Negru., simbol al orasului executat in atelierele de sticlarie Neuman la 1909, precum si mecanismul indicand fazele Lunii, realizat in anul 1793 de Georg Rueppe, functional si astazi, dupa cum merita sa ascultati concertele de Craciun, sustinute la orga donata de Maria Tereza la 1780, de la Bazilica Romano-catolica. Fortificatia Cetatii, situata in zona centrala a orasului, este un punct de atractie important, fiind cea mai mare si mai bine pastrata cetate pentagonala din Europa Centrala, reconstruita in stil italian in secolul al XVI- lea.

Sursa: Site-ul oficial al Primariei Municipiului Oradea – www.oradea.ro .